Vei avea bucurii dar si necazuri



E drumul nins, e frig şi ger,
Cuprins de-al morţii mister,
Se lasă asfinţitul ce trece
Spre noaptea tenebrelor, rece.
Şi ochii mari înspăimântați,
De fiorii morţii încercați,
Ca-ntr-o presimțire se-nchid.
Şi lacrimile-ncet se preling.

Se strecoară-n suflet teama,
Cuprins de fior îşi dă seama,
Că povara cugetului său,
Prins de lungi păreri de rău,
Îl apasă din ce în ce mai tare.
Îl roade pân-la disperare.
În ceasul târziu liniște nu are...
Şi-n taina nopţii cere-ndurare.

Un glas blând şi minunat
I-a șoptit: - Te-am iertat!
Vei avea parte de bucurii,
Dar vei mai avea şi necazuri.
În suferinţi singur nu vei fi
Voi fi cu tine şi vei birui...
Şi starea păcătoasă i-o schimbă,
Scoțându-l din neant la lumină.

Târziu în noapte sub lună plină,
Tainic se aprinde divina lumină.
În scurtul popas al vieţii,
Se schimbă decorul dimineţii.
Ochii nu mai sunt înspăimântați,
De fericire sunt înlăcrimați.
În inimă se strecoară bucuria,
Căci sufletul şi-a găsit mântuirea.


Amin